"Capitala României are o tradiţie de secole în materie de tainiţe şi coridoare secrete. Acestea aveau zeci de metri şi erau atât de largi încât se circula prin ele cu carele. În secolul al XIX-lea au apărut edificiile care aveau tuneluri de refugiu. Construcţia de căi subterane s-a dezvoltat în perioada interbelică şi a culminat în timpul dictaturii lui Ceauşescu. Informaţiile ne-au fost furnizate de Dan Falcan, istoric în cadrul Muzeului Municipiului Bucureşti. [...]
Deasupra tunelului de metrou dintre Piaţa Universităţii şi Piaţa Victoriei, mai precis între metrou şi calea rutieră, există o casetă betonată, înaltă de 4 metri, lată de 30 de metri şi lungă de 2.500 de metri. Înăuntru nu sunt conducte, nu sunt cabluri, nu este inundaţie, deci ar putea fi transformată în parcare subterană. [...]
Un alt tunel, denumit C 500, leagă Palatul Cotroceni de Piaţa Revoluţiei şi merge mai departe, către fosta reşedinţă a lui Ceauşescu din cartierul Primăverii, dar are ramificaţii şi către alte 80 de imobile din Bucureşti.
Hrubele haiducilor Tunsu şi Grozea
Sub Palatul Golescu, situat lângă stadionul Giuleşti, a fost descoperit un coridor subteran care dă înspre lunca Dâmboviţei. Tunelul a fost folosit şi de Tudor Vladimirescu. “Tot pe aici se refugiau, la 1826, vestiţii haiduci Tunsu şi Grozea”, ne-a spus Dan Falcan.
Catacomba din parcul Cişmigiu
În nordul parcului Cişmigiu, Biserica Schitu Măgureanu e legată prin subterane de Palatul Cretzulescu. Tunelul a fost folosit ani de zile drept “ieşire de salvare” a boierilor.
Linie de metrou sub Parlament
De sub Palatul Parlamentului pleacă un tunel, cu şine pentru metrou, care face legătura cu Ministerul Apărării. Un alt tunel, pietonal, leagă fosta Casă a Poporului de staţia de metrou Izvor."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu