duminică, 30 ianuarie 2011

Abureli on-line Cum sunt un tip care trebuie sa se exprime, oricum si oricand, numai s-o comita, mare bucurie cu netul si blogul...pot povesti despre mine si bolunzii din jurul meu.

S-a incep..

Treaba de cativa ani, mi-am adus-o aminte datorita Luanei; intamplarea e haioasa, haioasa fiindca omu' de care-am dat era ok, istet si cu umor, ca daca dadeam de-un politai obisnuit, beleam-belingheru'; hai sa v-o zic:  
                                                    
Stau in casa unei prietene'i evreice, sa-i spunem Iar;Ba?, mare iubitoare de animale, ca si mine; cand a termenat scoala si s-o-ntors acasa, in Haifa, mi-a lasat mostenire un papagal, mai ie zact o papagalita, se interpreteaza Jenel, un penant:


Boon...
Hrana o cumpar din Obor, floarea soarelui, canepa, etc, etc
Pe terasa, unde tin vara florile & pasarile, am glastre mari, cu diverse; am o boala, orice mananc cu samburi, arunc samburii in glastre; asa m-am ales cu lamai, portocali, mandarini, curmali...Cand curat de coji cutia cu seminte a lui Jenel, scutur semintele tot un glastre; pe un raft, in bucatarie, dupa plecare Hannei, am gasit seminte de canepa, pe care, binenteles, le-am pus lui Vasile in cutia de seminte. E, tot scuturand acolo cojile, binenteles ca mi-a rasarit canepa, mei, floarea-soarelui, etc Canepa s-a facut mare si frumoasa, la vre-o 2 metri inaltime, se vedea verdeatzaaa  din strada.
Am vandut la un moment dat un pui de labrador unui tip de la anti-drog. Dupa vre-o cateva luni, omul, un tip tanar si simpatec, mi-a facut o vizita, sa se laude cu animalutul lui, se facuse tare frumos.
Era vara, vacanta mare, Toma si Luca, baietii mei din Petrosani venisera in vacanta...
Invit omul pe terasa, la o cafea.
Nu observ ca omul ramane blocat cu privirea pe mandretea mea de canepa, dar cand Toma vine pe terasa sa ma-ntrebe ceva, dupa ce pleaca in treaba lui, ma-ntreaba/constata acuzator:

"Bine mai Tudore.., ok, ti-o place iarba, da' chiar asa, in vazu' copiilor, se poate?!?; Se vede dracia din strada!"
Are loc un schimb de replici, io protestand "Du-te domne d-acia, e canepa d-a noastra!", el explicandu-mi diferenta dintre cele doua soiuri (ajungem sa cautam pe net poze, io necrezandu-l!).

Urmarea 1: Am smuls plantoiu' si l-am aruncat la tomberon.
Urmare 2: Invatand diferenta dintre cele doua soiuri, am constatat ca indiana creste pe marginea drumului ce urmeaza malul Ialomitei, pe drumul de la Cosereni la Moldoveni; cum a ajuns acolo, cine aruncase semintele si de ce, dreacu' stie.
Urmarea 3: Am realizat de unde ma alesesem io cu indiana la urmatoarea vizita a Hannei, cand, povestindu-i intamplarea, ea mi-a zis ca ea lasase semintele pe raftul din bucatarie; pasamite, toata facultatea, ea avusese indiana plantata in casa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu